[a trecut multă vreme de când nu ai mai scuipat frică]

în loc de sânge
de când nu ţi-ai mai pariat sufletul pe figuri de stil
şi ai preferat să construieşti colivii din lucruri simple
ca şi cum ar fi însemnat ceva drumul acela de oboseală unde
îţi ofereai buzele ruginite
oamenilor de rând

dar a venit un timp când
muream în picioarele altora
când
ne descompuneam moleculă după moleculă
amintirea peştilor care defilau prin paharul de vodkă
când
umblam nopţi şi zile în părul tău scurt care
nu iubea căprui

să fie curând ai urlat din trupul îngerului adormit
să fie beznă în sufletul fluturelui
în dinţii încleştaţi ai mamei
în ochiul sticlos al tatălui care
mă petrecea pe ultimul drum
să fie ce vrei tu să fie ţi-am răspuns din inima mesei
spre ieşire

(DD)

You may also like...

Add a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *