Press "Enter" to skip to content

Medalion DUMITRU ICHIM

DAR PENTRU ZIUA MEA DE NAȘTERE

– Crezi că-i timpul nimărui
umbra să-ți atârni în cui?
Nu știi că de Sân Mărie
anul cu un cerc se scrie?
Cheag rotund pe gaură,
menit cui spre aură?
– Cum le faci, copacule?
– Praznic e, deci tacu-le!
Taci veleatul și nu-i spune
creta neagră de cărbune
pentru ora din desemn –
de la ichthys ochi de lemn.
O ciupercă și-un ciuperc
râd de mine: Încă-un cerc!
Curioasă Sânta Mercuri:
– Ce faci, bre, cu-atâtea cercuri?
Sânta Vineri zice:
– Aș!
vântului făcut trăpaș,
nu știi că la moartea lui
( dar la nimeni să nu spui,
mai ales, nici la izvoare)
vrea să dea la fiecare,
că e șui și-n cuget berc,
la toți cerbii câte-un cerc.
Știi ce-nseamnă? Scos din minți!
Vrea pe toți să-i facă sfinți!

TALANTUL DIN OGLINDĂ

In loc să-Ți iau talantul
și-n doi, sau trei să ți-l sporesc,
puțin mai visător, dar mult mai mult zevzec,
poienii Tale, croitor
am încercat cu crinul să mă-ntrec,
din ițe și vatale,
și-apoi petalei să-i croiesc
lumina nezvântată pe vocale,
măcar o floare Mirelui să-I cos
din mânecă și până în rever;
văpselele se răzvrăteau pe dos
luându-mi din fereastră
ne-nmuguritul cer,
iar din velururi scumpe – boarfe ce
tăiate-s tot aiurea ca de-un rac;
degeaba lacrima pe foarfece
și pe silaba ce-o scăpam din ac.

Bate la ușă ceasul enervant de-ncet
precum un hârb de robinet: strop, strop, strop…
și nu găsesc s-aprind o lumânare
ca să-Ți găsesc talantul.
Cum ai crezut că ași fost în stare
să Ți-l îngrop?
În fața mea judecător l-am pus
nici colbul, nici uitarea să nu-l prindă,
și iată serv umil că Ți-am adus,
în loc de unul, doi talanți
de-l socotești și p-ăsta din oglindă,
trudind la fel de greu ca și ceilalți.
Nu sunt nemernic, doar puțin nerod
prostia drămuindu-mi flirt cu viața
că am crezut că fără Tine ața
s-o-nsăilez la capăt fără nod,
talantul tău cu umbra-i de colindă
nu-i îngropat în glod,
ci psalmul gemănării din oglindă.
Pe care din talanți ai să alegi-
cel pipăit,sau gândul ce-i vezi fața?
Oglindă-Ți fuse versul de singuratic pin,
a-mbătrânit cercând să-ți coase-un crin…
Nu osândi cercarea poetului sărac!
Ajută-i fremătarea ca visul să și-l treacă
încă odată prin urechi de ac.

TRANSFUZIE

Acum cine sunt? Până unde sunt eu?
Dacă sângele nu este al meu,
și dacă puținul
e și întregul, în același timp, când rupu-l
din pâne,
din Tine ce rămâne?
Și-al cui e trupul?
Nu cumva e vreun fel de altoi
pe care nimeni nu spunu-l?
Ce se întâmplă cu noi?
Suntem dedublarea lui unul?
Auzul devine al Tău,
La fel – și ochiul, mirosul, atinsul;
care din noi e învinsul?
Sau am rămas amândoi fiecare –
două buze
și-același cântec de lumină –
hemoglobină chemând hemoglobină?

***
… și inima porni din nou,
sărind în salt, pripor după pripor,
de bucurie
îmbrățișându-mă mereu:
”La nimănui
secretul nostru nu cumva să-l spui
cum pe Tabor
pentru o clipă Omul a fost și Dumnezeu,
iar sângele Lui,
cu-adevărat este sângele meu.

PEISAJ BUCUREȘTEAN

Pe felinarul meu
s-a aciuat un corb.
Lângă mine –
cerșetorul orb.

”S-a sinucis bătrânul lampagiu
din Cartierul Romb”,
îmi zise corbul
scăpând aripa nopții
pe felinarul chiomb.

Vecinul meu cerșetorul,
orbul,
tot mângâie un câine pripășit.
Din Cișmigiu
se-aud țipând păunii.

Întreabă corbul:
”Din ce trăiești, moșule?”
Răspunse orbul:
”Din cerșit și ( bâjbâind cerul
cu toiagul alb)
din pensia lunii.”

LACRIMILE INIMII

Ca un copil speriat,
că mama o să-l lase singur,
Ioan I-a sărit în brațe,
punându-și capul pe pieptul Lui.
Fără suflare
Îi asculta inima bătând
parcă dincolo de hău și de grui,
parcă dincolo de gând,
ca într-o peșteră
când ecoul
de-atâta liniște
pâlpâirea și-o frânge.
Oare inima Lui…? Oare plânge?
Lacrimă cu lacrimă,
legate-n ciorchin
cu-n suspin
după puls le-adumbră,le strânge
în chivot de rouă cu cheia de spin.

Ioan nimănui
nici cu privirea n-a spus
ce auzea, tremurând, ci doar asculta
cum inima Lui
strop cu strop
culesul de lacrimi, din toată lumea, grăbea
spre paharul întins Lui Iisus
întreg ca să-l bea.

Iar atunci
când pe Iisus l-a împuns
ostașul,ce-I pregătise și groapa,
Ioan a mărturisit
și mărturia până la noi a ajuns,
că din coastă îndată a curs
sânge,
dar pentru prima dată și apa
din toate lacrimile
pe care inima le-a strâns
când Dumnezeu
în colibă de om s-a ascuns,
departe de toți heruvimii,
și chiar de inima Lui, în inima pustiei,
unde în hohote singur a plâns
fiecare lacrimă până în miez, până în rost
cum a mărturisit cel care L-a împuns:
”Cu-adevărat acesta
Fiul lui Dumnezeu a fost!”

SPĂLAREA PE MÂINI

Pilat ridică mâna,
preaclocotinda gloată să o potolească,
și se făcu tăcere;
apoi strigă cu putere
împărătească:
”Să se aducă apă!”
Și apă s-a adus.

Lângă Ioan,
Maica Domnului
privea la judecata lui Iisus,
ștergându-și pleoapă cu pleoapă:
”Ai auzit ce a spus,
când își spăla mâinile,
că e nevinovat de sângele Lui?
Nu-nseamnă, prin asta, că este iertat?”
Ioan plângea. Cu capul plecat:
”Nu, Maică, ci dat răstignirii!
Prin apă Pilat L-a vândut,
cum Iuda făcu prin sărut,
că apa spălării pe mâini
știa că-i adusă din Prut.”

AVEM DE TOATE, CHIAR ȚARA DE VÂNZARE

Agenția de știri Agerpress
a anunțat aseară
că Fondul Monetar va pune la licitație
o țară
demult incomodă ca nație.
Data?
Ca la orice vânzare
se cere recondiționare,
la vreo trei scaune
ce-au început să miaune,
la voievozi și umbre de
hotare ce par șubrede.
Fondul Monetar își acuză directorii blonzi
că și-au furat singuri șapca
luând prăpădita de țară
cu japca,
dar plină de români și câini vagabonzi.
Din zvonuri de stradă,
neconfirmate încă de Fondul Monetar,
se-oferă joburi de hingheriadă
să curețe țara
cât de cât se poate măcar,
dar țăranii,
așteptând puturoși plăcinta din cer,
nici unul nu vrea să se facă hingher;
ba chiar și profesorii –
lumină, inimă speranței:
”Gaudeamus cumtefur…”
fără rușine se bat cu cerșetorii;
încai pensionarii uitând să fie oale,
plesnindu-le chimirul de parale,
fac coadă l-aprozarul toleranței!

Tot Agenția Agerpress pretinde
că țara fiind veche
cam greu se poate vinde,
că datorită crizei ce ne rupe-n dinți
va fi ca la talcioc,
că prețul poate scade la Fondul Monetar,
din pirueta vârfului de toc,
să poate-ajunge chiar
la treizeci de-arginți.

DUMITRU ICHIM
Kitchener, Ontario

Facebook Comments

Be First to Comment

    Lasă un răspuns

    Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

    Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.