Press "Enter" to skip to content

Medalion Matei Pilea

CÂNDVA

m-a surprins ploaia și dragostea ta;
cândva
poeziile ardeau între noi,
un loc de unde inima
îmi plecase însângerată
cu zâmbetul tău.

Uneori te mai fac să plângi
theramin
cu poeme ce-mi curg
prin degetele nebune
atunci când îmi plimb durerea
dintr-o parte în cealaltă a pământului
în carele de foc.

PASIUNE

Să ne iubim, cuvintele frumoase
Ce s-au aprins în poezii,
Doar mâna ta în mâna mea rămase
O certitudine în orele târzii.

Să ne iubim printre mesteceni, fluturi,
Nebuni ca-n timpul de-altădată,
Să-ţi strâng prin mângâieri, săruturi,
Culorile şi-aromele de fată.

Să ne iubim în macii sângerii,
În marea violetă de lavandă,
Iubito să fim flăcări vii
Ascunse-n lanuri ce-or să ardă.

Să ne iubim în iarna ce ne-aşteaptă
Prin fulgii violeţi ce nu s-au stins,
Pe buze îţi stau ca o şoaptă,
Într-un sărut eu i-am cuprins.

Cu mâini flămânde caut spre tine,
Să te iubesc, cum încă n-am iubit,
Şi lasă-ţi sufletul să curgă-n mine,
Pahar să-ţi fiu, format din răsărit.

POEZIA

Din crenelurile minţii
ce stă mereu de veghe,
vin eu,
o frunză crescută
din oasele poeţilor
cutreierate şi scuturate de vise,
din rădăcini de iubire,
din arome cereşti.

Vin printre crizantemele morţii,
printre pereţii timpului,
cu palmele întoarse către lumină
şi trag după mine
toate grădinile şi miresmele din lume
şi uneori fără să ştii
cad şi adorm, iubito,
pe sânii tăi.

CHEMARE

Cu ochii tu să-mi desenezi
Un răsărit pictat pe rouă,
Ridică azi tristețea ce o vezi
Și care umerii mi-i plouă.

Hai, vino luminând petală
Ce stai aprinsă de sărut,
Când pasăre, când o vestală
Vibrează-n sânge și în așternut.

Clepsidră ce îmi arzi nisipul,
Răstoarnă-mă în primăveri,
În pielea ta se-așterne asfințitul
Când te desfaci în mângâieri.

PROFETUL

Îmi place acest profet
cu haina singurătății pe umeri,
când împrăștie cu amintiri peste mine.

Acest profet
ce adulmecă viața, ploile și timpurile,
care își scrie zilele
pe ziduri, lacrimi și inimi.

Fiindcă sângerează
atâtea povești de iubire
în fiecare zi mă aplec
și îi spăl picioarele.

FRUMUSEŢE

Pe noaptea albă a trupului
Răstoarnă paharul cu vin,
Pictură în umbra sărutului,
Pe sâni desenez petale de crin.

Eşti strigăt de iubire din cântec,
Spre tine arată-mi un drum
Sau prin ochii tăi de jăratec
Prefă-mă cadână în scrum.

Te simt mare prezentă
Prin scoica aceasta fugară,
Sirenă ce încă mai cântă
Pasiunea cea stinsă de-o vară.

Condu-mă prin visul de aur,
Lumină pe marea de gânduri
Când dragostea noastră- un mugur
Se naşte încet dintre rânduri.

TU

Tu, știi, ești frumoasă oricum,
Petală ce arzi sărutată,
Aromele-ți cad lângă drum
Și fața pe cer ți-e pictată.

Tu, știi, ești frumoasă oricum
Rotită în dansul de iele,
Ți-e trupul închis în parfum
Și-n păr ți se-aprind stele.

Tu, știi, ești frumoasă oricum
În versuri aduse de muze,
În păsări născute din scrum,
Sunt vinul ce-ți doarme pe buze.

Facebook Comments

Be First to Comment

    Lasă un răspuns

    Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

    Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.