medalion Mihai Merticaru

Merticaru, Mihai (20 iunie 1938, rediu, judeţul Neamţ), poet, eseist şi gazetar. absolvent al Facultǎţii de filologie a Universitǎţii “Al. I. Cuza” din Iaşi (1960-1965). Funcţioneazǎ ca profesor titular în Piatra-Neamţ, cu o întrerupere de 6 ani (1968-1974), când este angajat ca redactor la ziarul “Ceahlǎul” din aceeaşi localitate. Din anul 2000 face parte din colegiul redacţional al revistei de literaturǎ şi artǎ “Antiteze” din Piatra-Neamţ.

volume publicate:
vânătoare princiară, poeme, debut editorial, 1992, ed. cronica,
catedrală de azur, poeme, 1994, editura cronica,
repere literare şi stilistice, eseuri, 1996, editura cronica,
scriere cuneiformă, poeme, 1997, editura cronica,
întâlnire pe pod, poeme, 2003, editura timpul,
imperiul lupului, poeme, 2006, editura crigarux,
împărăţia clipei (the kingdom of an instant) – 333 de micropoeme în stil haiku, 2007, ed. convorbiri literare, Iaşi, vol. bilingv român- englez.
arca lui petrarca, sonete, 2008, editura poezia,
împărăția frigului, 2009, editura timpul,
geometrie lirică, sonete, 2010, editura limes,
umbra păsării, poeme alese, editura limes, cluj-napoca,
arta euritmiei, sonete, editura vasiliana-98, 2012
veșnicia dintre clipe, poeme, editura vasiliana-98, 2013
miresme celeste, poeme alese, ed. tipo moldova, opera magna, iași , 2013
fiordurile memoriei, poeme, editura cetatea doamnei, 2014
flacăra din piatră, sonete, ed.inspirescu, 2015
101 sonete, editura ideal, Chișinău,2015
urciorul de aur, ed. rawex coms, București , 2016
culori viscolite/snowdrifted colours, ed. eikon, București, 2016

este membru al Uniunii Scriitorilor din România-26 februarie 1999
a fost inclus în mai multe antologii româneşti şi strǎine.
colaboreazǎ la diverse reviste literare din ţarǎ şi din strǎinǎtate.
premiul u.s.r., filiala Bacău, 2014.
prix litteraires naji naaman s, 2016.
distincții
has become honorary member of maison naman pour culture.

eterna poveste

madonă, a sfintei naturi minune,
cu tors de regină nemuritoare,
atâta perfecţiune nu te doare?
cu pioșenie de rugăciune,

cine te-a răsădit, gingaşă floare?
din ce stele-a reuşit să te-adune?
ce taine moşteneşti de la străbune
de eşti atâta de ameţitoare?

basmul tău e un continuu prezent
şi nu se sfârşeşte niciodată,
nu-i sculptor să nu-ţi fi cioplit monument

să-l povestească în marmură coerent.
privirea ta luceferii îi cată,
fiinţă, de poeţi, zeificată.

iubita mea

iubita mea, cu nuri de niagară,
cu trup mlădiu de trestie subţire,
numai tu puteai să mă scoţi din fire,
să dau ca vinu-n fiert pe dinafară.

ai reuşit să mă-nvii întru iubire,
apoi să mă arunci în foc şi pară,
să mă hrăneşti cu dulceaţă amară,
amândoi să intrăm în nemurire.

ma-i învățat subtile stratageme,
acea suferință care nu doare
și te apără de orice blesteme.

i-am pus punct devreme vieţii boeme
ca să scoatem din orice întâmplare
mireasmă îmbătătoare de floare.

sonatină

ne-am zărit la raza unui sentiment
când galaxia s-a oprit o clipă din zbor
să-şi tragă sufletul pe un plai cu picior
şi ne-am îndoruit în acel fast moment.

uimit, am simţit deodată că zbor,
am strigat din toti rărunchii “prezent”,
de înălţime devenisem dependent
şi-am stat trei zile pe creasta unui nor.

când am revenit la sol un pic mai calm,
eram o gelatină fină de napalm
şi-aveam o sete cruntă de benzină,

dar mi-am revenit după ce-am scris un psalm.
pe cer a apărut o lună plină,
luceferi intonau o sonatină.

voliţiune

seraficul tău chip mi- apare-n minte
ori de câte ori pe boltă văd o stea
străstrălucitoare ca şi dragostea,
care se aprinde ca să te-alinte.

au apărut când primul cuvânt se rostea,
sunt surori, au acelaşi sfânt părinte,
de soare, ambele fiind pendinte,
din a cărui lumină mereu vor bea.

eu însă voi sorbi din strălucirea ta
şi voi repeta litania mereu
până ce definitiv se va înnopta

şi neîndurătoarea mă va coopta.
pân-atunci aş vrea să-ţi cânt tot dorul meu
cu nemuritoarea lir-a lui orfeu.
rodnicie
cu gândul la nicolae grigorescu

pare a fi aici, deşi-i departe,
umil păstor de stele căzătoare,
fără noroc, fără sălaş sub soare,
dar îndrăgostit de şapte arte

şi cel mai mult de duhul din culoare,
de luceafărul ce nu cunoaşte moarte,
de nemărginirea din care face parte
acum şi-apoi în lumea viitoare.

pensula uşor şi-o moaie în azur,
pe pânză curcubeul se aşterne
şi verdele câmpiilor eterne.

îl prinde-o nebunie de bun augur,
altă icoană sfântă prinde contur,
grâul auriu prin ochii ei se cerne.

prestidigitaţie

ai căzut în peisaj meteorit,
un fel de silfidă ori de naiadă,
părul de aur răsfrânt în cascadă,
ancorat magistral într-un mărgărit.

ieşise mulţimea-n stradă să vadă
un aşa spectacol nemaipomenit,
ajuns în cel mai înalt punct pe zenit.
(nu se mai văzuse astfel de paradă).

lecţia şeherezadei

s-au trezit ale tenebrelor fiare,
mii de fanasme ne apar în cale,
exhală duhuri pestilenţiale
ca un potop de gripe aviare.

peste tot se cască fălci colosale,
cu spaima-n oase, mai că ţi se pare
c-ar fi mai bine sub spânzurătoare
decât în negre hăuri abisale.

mai speri că eşti victima unui coşmar,
te ciupeşti de braţ şi vrei să te trezeşti,
dar te asurzeşte un urlet barbar

şi tot zbuciumul tău este în zadar.
jur-împrejur, numai umbre drăceşti,
ca să te salvezi, începi să povesteşti

legendă

în fiecare zi urc la cetate,
unde mă aşteaptă ştefan voievod,
alături de o mulţime de norod,
să mai discutăm despre dreptate,

să ascultăm cârtiţele cum rod,
cum urlă lupii pe înserate
la mieii cu ape tulburate
şi la cei prunci ce l-au ucis pe irod,

să ne mirăm cum nistrul intrat-a-n prut
şi cetăţile spre est,la vale,
cum basarabenii română n-au mai vrut

şi-au ocupat siberia cu urale.
să ne bucurăm că pe ruşi mult i-a durut
că au primit aşa lovituri mortale.

sonetul poetului

flămând de infinit la masa plină,
dar şi mai însetat de veşnicie,
aristocrate boli menite ţie
de neţărmurita forţă divină.

ales să duci prin lume o solie,
să laşi în urmă-ţi dâre de lumină,
prezenţa ta pe suferinzi alină,
în inimile arse , speranţă-nvie.

înzestrat cu puteri miraculoase,
tu poţi să lecuieşti pe oricine,
să topeşti necazuri, boli şi angoase,

să-nveseleşti suflete zăporoase,
să dezlegi oracole sibiline,
dar nu ştii să te fericeşti pe tine.

You may also like...

Add a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *