Press "Enter" to skip to content

Medalion Romeo Aurelian ILIE

Poemele Toaletei – Romeo Aurelian ILIE

Legendă urbană

Umblă vorba prin târg
că toaleta publică
de pe bulevardul Speranței,
numărul 9,
nu ar fi una obişnuită,
ci chiar Poarta spre Paradis.

Dar cine poate să ştie exact?
Nu s-a întors nimeni de acolo
ca să spună ce şi cum.
Doar duhoarea mai răzbeşte uneori,
ca o perpetuă reclamă la parfum.

Noaptea, când nu le vede nimeni
toaletele din mall ies din oraș
și-l înconjoară în horă
de 9 ori.

De șapte ori de off-ul Ierihonului
o dată pentru primar
și o dată pentru prima doamnă.

„Noli me tangere, Diego, tu, cancere!
Am obosit să lupt cu tine.
Spăla-m-ar Gangele!”

De strigătul femeii mexicane,
doar ea, toaleta din New York
poate da mărturie.
Pentru că doar ea a auzit
durerea celei înstrăinate.

Și chiar le-a cântat tuturor
acest cântec de jale,
cu vocea ei de obiect abject,
renegat,
pe buzele căruia unii au avortat,
alții doar s-au căcat.

A vorbit cu tomberonul,
cu trofeul capitalismului,
cu templul hedonismului
și cu stelele de pe drapelul Statelor Unite.

Le-a vorbit lor,
vă vorbește și vouă
și va vorbi lumii întregi
nouă veacuri de acum încolo.

”De va rămâne
din toată această durere
doar un nume
și tot ar fi de-ajuns,
de va rămâne numele
celei ce frica a răpus,
de va rămâne peste ani
acest simplu răspuns:
Frida.

Scânteia din toaletă

Este oficial!

ultimele 9 numere din ziarul Scânteia

au fost descoperite

în toaleta unui apartament

ce a servit drept sediu pentru

un oarecare partid politic

post-decembrist.

Unica ocazie pentru toaletă

de a ajunge la știrile de la ora 5.

Trăiască Scânteia!

striga toaleta;

trăiască toaleta!

striga Scânteia,

Iată extazul suprem pe această lume!

Toaleta a așteptat cuminte
până ce stăpânul casei
a conceput deasupra ei
9 volume de poezie.

Apoi a ieșit ea însăși
în stradă
să declame poeziile zămislite
în aria de influență
a aurei sale magnetice
în care s-au salvat automat
toate gândurile celor ce au folosit-o.

Iat-o acum pe Calea Victoriei,
și nu e nimeni
să strige:
„iată,
poezia e în stradă!”

Povestea ei a început murdar,
atunci când a căzut
în toaleta aceea veche de la țară.
Şocul a fost mare,
frica imensă,
rușinea fără de margini.

Asta s-a întâmplat demult,
pe când ea era doar o copilă
purtând numele smereniei.
Apoi a crescut
şi ruşinea s-a spălat,
frica a fost alungată
de iubirea de cele sfinte.

Apoi a cunoscut iubirea
chiar când nu mai credea
că aceasta există.

Omul ei,
un bărbat simplu,
cu nume de floare,
i-a prilejuit bucuria
de a aduce pe lume 5 copii.

De 5 ori, câte 9 luni,
pântecul ei a fost cuptor de rouă.

De 5 ori
raiul
s-a pogorât în viața ei.

Apoi a venit noaptea şi iadul.
Un iad numit cancer.
Un iad pe care, murind, l-a biruit.

Murind frumos,
murind iubind,
viața şi lumina.

Aşa s-a petrecut o viață de om.
Şi o toaletă simplă de la țară
i-a fost cândva punct de plecare.

Aşa s-au petrecut
mai multe vieți
de-a lungul istoriei:
transformând un blestem
într-o binecuvântare.

In memoriam Mioara Grigore, autoarea cărții „Cancerul, dragostea mea”.

Confesiunea toaletei

Buni sau răi,

sfinți sau nebuni,

regi sau țărani,

toți deopotrivă trec pe aici.

și asta îi face să fie cumva la fel.

Cei mai mulți vin să își golească pântecul

sau vezica urinară,

unii vin doar să vomite

alții vin chiar să facă sex

departe de ochii indiscreți ai banalității.

Dragoste nu-mi amintesc să fi făcut cineva pe aici.

Oricum, sigur s-au conceput ceva copii în acest loc.

cum tot sigur alții au fost uciși și aruncați aici.

Din când în când,

aici mai vine câte o fată,

sau chiar câte un băiat,

lasă capacul,

se așează încet

și doar plânge

cu 9 rânduri de lacrimi

o iubire pierdută.

Atunci mă spăl și eu

de toate nelegiuirile

ce se petrec pe-aici

fără voia mea.

Atunci simt și eu că trăiesc.

Atunci mă mântuiesc.

 

Be First to Comment

    Lasă un răspuns

    Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

    Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

    copyright radiovocativ 2016