Press "Enter" to skip to content

Medalion Viorica Petroff

”Sunt născută aici, în frumoasa și deosebita Bucovină, plină de tradiții și obiceiuri populare, unde începând de la naștere și până la sfârșitul vieții se râde, se lucrează, se dansează și se plânge împreună. Este un spațiu în care frumoasele tradiții populare românești și-au păstrat puritatea din cele mai vechi timpuri și până astăzi.
Prima atestare documentară a satului în care m-am născut și am crescut, datează din anul 1412, chiar dacă surse neautorizate spun că exista pe acele locuri cu sute de ani în urmă. Satul a fost inițial stăpânit de boierul Giurgiu de Frătăuți, până în 1433, apoi de fiul acestuia, Danco. În anul 1489, Frătăuții Noi a trecut în administrarea Mănăstirii Putna.
Din 1774 până în anul 1918 toată zona de nord a țării intră sub administrația Habsburgică și odată cu aceasta apare și numele de Bucovina sau „Țara fagilor” pe aceste ținuturi. Ea se întinde de la Vatra Dornei, Câmpulung Moldovenesc, Gura Humorului, la Suceava, la Rădăuți, la Vicovu de Sus și tot teritoriul Cernăuțiului ce se află pe cealaltă parte de graniță, locuri care nu se pot uita niciodată pentru cei care au trecut pe aici.
Satul meu este situat în partea de nord a județului Suceava, fiind străbătut de râul Suceava la sud. El se află la o distanță de circa 15 km de orașul Rădăuți și este înconjurat de granița cu Cernăuțiul la nord, localitate bucovineană ce aparține Ucrainei.”

(fragment din cartea bilingvă Gânduri despre trecut, prezent și viitor / Riflessioni sul passato, Presente e Futuro – editura minela 2018, autor Viorica Petroff)

Destinul

Senini de suntem astăzi prin durere,
Eu, care-mi plâng destine ce nu-mi sunt încă date,
De focul inimii mi-e răul sănătate
Iar nenorocul mi-e dulce ca o miere.

Căci peste suflet mintea mă învață.
Rostirea-i maiestoasă pe-acel ce zboară lin,
Deasupra tuturor pe cer înalt, senin,
Prin forță ori iubire cu inima-i răzleață.

Un nou imbold și o dulce disciplină
Mi-ar fi supuse chiar dacă-mi sunt departe,
Și ca să le rostesc sau scriu pe carte
Îmi cer mereu o viață mai senină.

Amorul

Sunt ani zburați amor de când tu mi-ai fost mamă,
Și trupului și inimii și minții mele-n parte
Când am văzut, dar n-am crezut că harul acestei arte
Îmi este și mi-a fost dorința fără de prihană.

Azi dureros alung gândirea-mi suverană
Spre cea mai ideală și nobilă cetate
Ce-o am și am avut-o în clipele deșarte
A anilor ce tu amor mi-ai fost o hrană.

Readu-mi în inimă tot clinchetul de ape
Și chipul tău, și înfățișarea ta,
Ca un înger bun ce mă v-a îndrepta
Spre tine, când firul focului dorește ca să-mi scape.

Și obosește-mi pașii ce-mi ajung departe
Înmărmuriți de-a anilor povară,
Iar dacă vrei amor din nou să-mi pară
Că s-a aprins ceva ce nu se mai desparte.

Mi-e sufletul spre alt tărâm întors cu fața,
Mi-e inima pustie și mă doare,
De focul tău amor- ca o candoare
Ce m-a făcut mereu să-mi dau povața.

Ție

De aur și argint ești tu dumbravă liniștită,
Sortită aș vrea să fiu tăcerii sau visării,
A ta pe veci să fiu, să fiu a ta ispită,
Să faci ce vrei cu mine, să nu mă dai uitării.

Să nu mă dai uitării căci viața este grea
Și nu știu ce impasuri mă așteaptă.
Să fii tu lângă mine toată viața mea,
Cel mai firav copil ce sufletul mi-l cată.

Sfios și trist să treci prin codri ori pădure,
De n-oi mai fi cu tine un ceas să-ți pară rău,
Și să înțelegi corect cuvântul de iubire
Și dragoste să ai mereu în jurul tău.

Minuni ai vrea să faci cu neputință,
De unul singur n-ai să reușești.
Și n-ai să ai nici pic de biruință
În tot ceea ce faci tu, fără să iubești.

Zadarnic mi-aș opri privirea către tine,
De-ar fi să nu mai cuget, ci să scriu
Romanul vieții mele, roman fără de mine
Ce-ți freamătă gândirea-ți într-un târziu.

”Sunt din ce în ce mai puțini români mândri de naționalitatea lor, mai cu seamă atunci când se stabilesc într-o altă țară.
Este o bucurie și onoare să cunosc oameni care poartă în sufletul lor rădăcinile pământului de unde provin – tradiție, obiceiuri, portul românesc, cultura poporului care i-a format ca indivizi – oameni de nădejde în orice societate pe care și-o aleg pentru a-și continua viața, chiar și dincolo de granițele țării.

Unul dintre românii care merg cu fruntea sus oriunde, mândri de țara din care provin, este și doamna Viorica Petroff Cuciurean, stabilită în Italia de foarte mulți ani. Dumneaei nu a uitat perioada copilăriei, a adolescenței, a maturității, perioade pe care le ține în cufărul sufletului, ca pe cel mai de preț tezaur. În volumul său bilingv – Gânduri despre trecut, prezent și viitor – autoarea punctează valorile naționale, pe lângă cele personale, care au dus la formarea profesională și morală a soției, mamei și artistului Viorica Petroff Cuciurean. Volumul este dedicat fiicei autoarei, părinților săi precum și nepoțeilor.

Este un film al anilor petrecuți în țară, în care protagonista, Viorica Petroff, gestionează cu dibăcie, ca un adevărat scenarist, fiecare perioadă importantă din viața sa, în ordine cronologică – de la anii copilăriei, la cei ai adolescenței apoi de la anii facultății, la viața de familie. Totul se petrece într-un mod atât de firesc, încât cititorul are sentimentul că face parte din poveste, regăsindu-se în anumite întâmplări destăinuite de autor.

Fiind bucovineancă, amintește despre obiceiuri, despre sărbătorile de iarnă din Bucovina: Colindele din Ajunul Crăciunului, Jocul Caprei, Căiuții, Malanca, Jocul Ursului, Sfințirea apelor de Bobotează. Tot aici aflăm și despre tradiția și obiceiurile păstrate din străbuni cu ocazia sărbătorior Pascale.

Descrie atât de frumos, detaliat, cu mândrie, dar mai ales cu afectivitate pornită din dragoste pentru locurile natale, despre tradițiile bucovinene, încât nu te poți dezlipi de carte. Te bucuri odată cu ea de tot ce se întâmplă – ,,în satele din Bucovina te întâmpină o atmosferă unică, de intensă trăire emoțională care reflectă o realitate cotidiană de strânsă legătură a omului cu natura și cu semeni săi…

În toate aşezările din Bucovina, obiceiurile şi îndeletnicirile legate de Sfintele Sărbători de Paşti definesc cu precădere personalitatea bucovineanului, un om liber şi puternic, gata să se elibereze, să ierte și să se lepede de tot răul, intrând în noaptea de înviere curat cu sufletul și cu trupul…”.

Ar fi multe de spus despre ce minuni se ascund între copertele acestui volum, dar las bucuria cititorului să le descopere, odată cu mărturiile despre trecut și prezent ale doamnei, artist plastic, Viorica Petroff Cuciurean.”  – Claudia Minela

Be First to Comment

    Lasă un răspuns

    Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

    Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

    copyright radiovocativ 2016