o nouă apariție editorială – jurnal sub acoperișul meu- autor Elena Mirca

un nou volum de versuri publicat la Editura Minela

copmirc
Poezia erotică are foarte puţini reprezenţanţi în lirica actuală. Să fi dispărut interesul românilor pentru iubire în fuga existenţială? Sau ne-am pierdut libidoul odată cu dispariţia romantismului?
Poate că nimic nu e pierdut atunci când găsim scrieri care să ne amintească de eros, de acea pasiune mistuitoare pe care mulţi dintre noi o neglijăm în fuga zilnică după bani, după un trai mai bun.
Este binevenit un volum de versuri în care atracţia dintre femeie şi bărbat trezeşte apetitul cititorului pentru momente trăite la intensitate maximă.
Am rezonat cu poezia Elenei Mirca citind creaţiile din volumul său de debut – ,,jurnal sub acoperişul meu”, publicat la Editura Minela, Bucureşti, 2015.
Nicio Evă adevărată nu poate rămâne indiferentă atunci când ,,anotimpurile sunt secundele din jurul coap-selor/… acea încleștare în care simţi raiul în toți porii/ iar freamătul din piept nu poate desena/ necuprinsul fulgerând adâncurile…”.(acea încleștare în care simt raiul în toți porii).
Ironia subtilă dă un plus de savoare versurilor Elenei Mirca. Plină de viaţă ea reuşeşte să combine eroticul cu elemente populare, folosind nume şi obiecte din lumea satului, evidenţiind originea fetei din mediul rural, moldoveanca focoasă de peste Prut – ,,nu port doliu, în ciuda vecinelor rămase fără țoale pe gardul veștilor/ sunt femeia care nu poartă lenjerie/ doar ca să îţi bage hârlețul în ochi/ pregătită de colții plăcerii/ sperând ca mușcătura să fie adâncă/ sunt femeia care ţipă/ atât de tare până se trezește și vecina de peste trei cvartale/ să roadă vopseaua de pe pereți în ecoul erosului…”. (intri?)
Când face dragoste, lumea din jurul ei participă la jocul erotic, nonconformist, plin de patos – ,,ai spus să las versul rece pe trepte/ și să intru goală… când lenjeria rimelor căzu pe ușiori/ moș ion o luă razna prin grădină/ mi s-a părut că aud căruța intrând în gard/ vecina strică oale de capul vecinului/ baba grăchina își caută ochelarii//… fără să te împiedici de virgule ca vecinii – moșul, baba grăchina/ nu aveai timp de nasturii îngrijorărilor/ că îți iubeai femeia cu ușa deschisă/ într-o dimineață cu vers rece”.(îţi iubeai femeia cu uşa deschisă)
Poeziile Elenei Mirca sunt îndrăzneţe, curg cu naturaleţe. Francheţea o caracterizează. Trăieşte momentul dragostei, fără să se jeneze, foloseşte imagini unde pasiunea şi erosul sunt la ele acasă – ,,să te ții de sâni în promisiunea că nu vei uita sfârcurile la care ai cântat balada femeii/ dezbrăcând-o de inhibiții și va sta goală, să te tortureze/ până vei dărâma clepsidrele timpului…”.(tortură)
Sunt multe de spus despre acest volum de debut, dar las plăcerea lectorului să savureze poezia erotică a Elenei Mirca.
Sper din tot sufletul ca ea să nu se oprească aici şi să meargă mai departe pe drumul ales, cel al iubirii, al pasiunii, până la pierderea raţiunii.
Lectură plăcută şi
iubiţi-vă crâncen, dragilor
Claudia Minela

You may also like...

Add a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *