teatru

Sunt spectacole la care te poţi plictisi de moarte, dar nu ai voie să spui nimic public pentru că regizorii sunt atât de implicaţi în Sistem, încât te-ar spulbera public în câteva minute, folosind mijloacele de propagandă mass-media ,,culturale”. Acestea sunt spectacolele numite – de ,,Artă” – pe care doar iniţiaţii din aerul rarefiat al cluburilor elitiste le pot simţi vibraţia.
De partea cealaltă există spectacolul bulevardier sau şuşaneaua cu afişe, uşor de recunoscut de la o sută de metri, de genul ,,comedie spumoasă”. Dar ca să ai sigur succes ca dramaturg, poţi să-ţi pui un pseudonim englez politic, corect sau un nume rus, pentru că toată lumea bună e de acord că zona rusă produce cultură. Românica e doar ţara lui copy paste, raiul noului val, unde videoproiectilele iau locul emoţiilor şi spiritul tânăr îşi caută rebeliuni de tip ,,legale şi check in”.
Ştiu o grămăjoară de critici care sunt strâns uniţi în jurul sponsorului şi atunci trendul teatral va cădea în erupţii juvenile de factură lumbersexuală, cu angoase slim-fit şi exorcizări în zona ,,nouă ni se cuvine”. Dar ce te faci când un spectacol premiat face de ruşine întreaga breaslă prin lipsă de abc teatral și nimeni nu zice nimic? Asta înseamnă că nu vei mai juca nicăieri sau nici un bar de bon ton nu o să-ţi deschidă capacele la bere să joci la pălărie.
Există actorul-placebo, dar şi regizorul-placebo care te îndrumă să nu loveşti mobila în lungul drum al mizanscenei către spectatori. Peste toate o lopată de like-uri şi de share-uri se depune. Acum e la modă să joci în teatru ca în film – firescul stradal – dacă e posibil să inunde canalele de empatie ale publicului corporatist, dornic de relaxare, după munca depusă în contul celor care ne inspiră.
Să fim ,,toleranţi cu iz de atitudine civică ” în faţa marilor teme ale lumii. De ce nu? Hamlet poate fi un Snowden sau Astrov, un doctor care face trafic de organe, căci există nişte E-uri şi în festivalurile de teatru care trebuie duse la Măria Sa Detoxifierea.Tot nu înţeleg cum se face că, vorba lui conu’ Schumann, timpul se comprimă de la 24 la 16 ore şi eu continui să văd spectacole de 4 ore iar la final toţi se ridică ca snobii în picioare şi aplaudă furtunos. Aplaudă de bucurie că s-a terminat calvarul sau protocolul din holul teatrului va spăla păcatele plictiselii prin glicemie reglată în laboratoare de mare ţinută?
Va veni o primăvara plină de ghiocei, cu toţii vom adopta poziţia ghiocelului în faţa premiilor, chiar dacă după vizionare îţi vine să-ţi dai palme, pentru că, nu-i aşa, box-office lui Zeus Artă ne obligă la supunere oarbă, altfel nu ne mai nominalizează nici pe placa mortuară.
P.S – îmi place spectacolul ăla ,,cu de toate” – cluburi luminate şi busturi goale cu muzică multă la microfon, ca la un karaoke cu bursă de Bruxelles.

Semnează – CNP ul teatral.

:::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::

Marti, 3 februarie, la Sala Studio, a avut loc evenimentul In memoriam Ștefan Mihăilescu Brăila, eveniment organizat cu ocazia împlinirii a 90 de ani de la nașterea actorului.
Dorina Lazăr, directorul Teatrului Odeon, a prezentat invitații serii care au vorbit despre actorul Ștefan Mihăilescu Brăila: Ion Cazaban, critic de teatru, Călin Stănculescu, critic de film, actrița Rodica Mandache.
A fost dezvelit bustul actorului, bust realizat de sculptorul Dragoș Cătălin Munteanu. Următorul moment realizat de casa de Producție a Televiziunii Române, o proiecție de film, cu secvențe din filme și piese de teatru , în care a jucat marele actor, a avut ca țintă evidențierea carierei acestuia. Am vizionat colajul de imagini oferit publicului de colegii și prietenii din televiziune ai actorului, oameni care l-au cunoscut personal, imagini selectate din multele roluri de excepție, jucate de Ștefan Mihăilescu Brăila.
A fost o seară emoționantă. Dumnezeu să-l odihnească în pace!

[metaslider id=101]

copyright radiovocativ 2016