umbra stelelor – un nou volum de versuri marca Vasile David

vcdmcunoscut mai mult în mediul virtual, scrie din diaspora unde viețuiește de ani buni cu gândul viu al reîntoarcerii acasă… cu dorul mereu la cote maxime… cu sfințenie iubind valorile neamului nostru românesc și a pământului din a cărui rădăcini s-a smuls… iată câteva poeme din acest ultim volum apărut în 2016 la editura minela:

Umbra stelelor

Să dispară-n neguri amintirea nopții
și lumini să bată la al vremii ceas,
vreau să beau esența din blândețea sorții
și vinul din apa ultimului vas.

Răutăți cărunte sângerează timpul,
spațiul rupe rama unui vechi tablou,
pentru omenire plânge anotimpul
cu ecou de grotă în propriul ecou.

S-a-ncurcat frumosul cu o trecătoare,
bătrânețea cântă pe margini de stea,
trec toate-ale vieții ca-ntr-o defilare,
veșnicia pare că trece și ea.

Orizonturi false tinerii scrutează,
gologanul zbiară într-un cinic bal,
Soarele alungă geru-n Bobotează
iar bătrânii noștri dorm pe un țambal.

Mai există milă pe planet-albastră?
Mai există frate între frați de frați?
Căci s-a rupt în două cărăruia noastră:
lipiți de pământ și super-bogați.

Arde lumânarea înroșindu-și gândul,
toaca mai botează luciul apelor.
din Calea Lactee a fugit Pământul,
iar omul se-ascunde-n umbra stelelor.

Identitatea noastră

Identitatea noastră se tot plimbă
prin Europa și prin lumea toată,
copiii noștri-nvață-n altă limbă
și-ncet-încet a noastră e uitată.

Identitatea noastră e rănită…
pentru un trai mai bun lăsat-am țara,
printre străini inima-mi cătrănită
s-o-ntoarce-acasă pân’ se lasă seara…

Identitatea noastră se destramă,
noi suntem fii ce rătăcesc prin lume,
nu mai știm de bunic, tată și mamă
și-ncet-încet se pierde-al nostru nume.

Identitatea noastră-i lumânarea
ce arde pâlpâind, aproape stinsă,
cu ea ne luminăm, orbiți, cărarea,
de se va stinge… greu va fi aprinsă.

Identitatea noastră este sumbra
idee că noi suntem mărunțișuri?
Că unitatea noastră este umbra
celor mai dulci și-nălțătoare visuri?

Fereastra dorului

Când timpul îndoindu-se-n esență,
m-a plămădit cu-a sa eternitate,
am văzut dorul ca o chintesență…
de sentimente indeterminate.

Veneam din orizonturi verticale,
să trec murirea dincolo de munți,
fără să bănuiesc că pe-a mea cale
cu acest dor voi trece multe punți.

Lumina vieții ancorată-n noapte
m-abandonat în satul dintre ape,
pluteau prin aer ne’nțelese șoapte
să-mi recunosc părinții de aproape.

Trecut-au anii… născuți să se ducă,
amestecați cu visuri și sudoare,
alerg cu viața după o nălucă
și-mi este dor. De cine mi-este oare?!

De locurile sfinte dintre stele?
de mâinile muncite și crăpate?
de ochi-nlăcrimați ai mamei mele?
sau de eternul din eternitate?

Introspecție

Colind prin lume ca o arătare,
râvnind avid să scurg din viață șoapte,
strivit între minor și minutare,
tot caut licăririle din noapte.

Cohortele de gânduri pământești
mi-au pus pe note-o melodie stearpă
și caut tonuri cu bemoli cerești,
când viața-mi pare ca o veche harpă.

Imaginații, visuri, holograme,
se-agăța de un muritor plăpând,
m-ascund tăcut între sătul și foame,
durerile plăcute îndurând.

M-am întrebat adesea-n pribegie
când gândurile-mi tolănesc și torc
dacă-am avut vreodată-o bucurie?
și am zis: da! …acasă când mă-ntorc!

Doi bătrâni

Cu inimile frânte și ochii plini de dor,
doi bieți bătrâni așteptă să vină-al lor odor
plecat prin astă lume rostul a-și căuta –
peste zaplaz se uită … nu trece nimenea…

Sunt tot mai triști, de-o vreme îi macină ceva,
căci la bătrân, aseară, un ochi i se zbătea,
nu scot niciun cuvânt, țintesc o umbră-n zare
și n-au de la un timp nici poftă de mâncare…

Sunt gata-n orice clipă – dac-ar veni băiatul –
acolo, în odaie, deja e făcut patul,
mâncarea-i pregătită iar plita e fierbinte,
covata-ncet dospește aluatul de plăcinte.

Pastrama, trandafirii se lăfăie-n chiler,
pe masă vinul rece asudă un cofer,
pe-o tavă argintată e-o șleahtă de pârjoale
și pe sobiță zace o oală cu sarmale…

S-a-ntunecat afară …și nimeni n-a trecut…
copilul e departe, în vast necunoscut,
înghit, îngândurați, câte un colț de pâine
spunându-și, resemnați: „poate-o să vină mâine”!

dacă aceste câteva mostre de poezie v-au convins… îi puteți găsi cartea de pe site-ul editurii minela, apăsând pe titlul de mai jos:
Umbra Stelelor de Vasile David Editura Minela
 

You may also like...

Add a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *